Being oblivious comes natural to us

Nimeni nu are memorie de elefant. Nici elefantii nu cred ca au memorie de elefanti, cine a intrat vreodata in mintea unui elefant sa verfice ce tine el minte si cum? Elefantii utia, si elefantii sunt uitati, chiar si cei mari si rosii si saltareti. Dar nu de elefanti vroiam eu sa aduc vorba, ci de amintri si memorie. Ce e interesant este ce alegem fiecare sa tinem minte, sau mai bine zis, ce alegem sa ne aducem aminte, ca de tinut minte... tinem mai multe decat ne amintim intr-un anumit moment.
Cu cartile: uit cui si ce carti dau eu cu imprumut, si desi tin mult la cartile mele si vreau sa le am multi ani de acum incolo, vreau si sa le dau la cat mai multi, mai ales pe cele mai bune. Dar nu uit niciodata de cartile pe care le-am luat cu imprumut. Am doua carti de vreo 5 ani de zile luate... nu m-am mai intalnit cu persoana respectiva de atunci, dar imi aduc aminte de ele din cand in cand.
Sunt prin definitie dezordonata si aiurita, nu pot tine ordine in casa mai mult de 2 zile. Am obiceiul de a uita de lucrurile care trebuie facute. In cautarea telefonului care suna, graba mare, observ un bon cazut pe jos din vreun buzunar sau din geanta, imi spun ca nu pot sa il ridic chiar acum, dar imi pun post-it mental, trebuie neaparat sa il ridic cand termin de vorbit. In secunda doi uit. Si daca e numar gresit si nu vorbesc nimic, pana am inchis telefonul am uitat complet. Si voi trece pe langa bonul ala de inca 5 ori cel putin pana ma hotarasc in sfarsit sa il ridic: il vad, imi aduc aminte ca am uitat de el si uit din nou imediat.
Uit sa imi iau pasta de dinti. In dimineata asta am stors ultima picatura din tubul strategic de rezerva. Stiind ca am obiceiul sa uit sa cumpar cand se apropie finalul unui tub, am unul pus bine, folosit pe jumatate in caz de urgenta si necesitate, care ma poarta intre doua cumparari. De data asta l-am terminat si pe el. Azi dimineata, pusa fata in fata cu realitatea spalatului pe dinti, am redescoperit lipsa si l-am stors cu greu (din nou), l-am presat cu periuta pana a ajuns subtire de tot si am reusit sa mai scot cat pentru o folosire. Cred ca data viitoare il tai si adun cu periuta de pe pereti... Ajunsa in magazin am o senzatiederanjanta ca trebuie neparat sa iau ceva, si ajung sa iau de cateva ori ultimul lucru pe l-am uitat. Deci vrand sa iau pasta de dinti, imi refac de exemplu stocul de zahar, ba chiar am mai mult decat am nevoie chiar acum. Si cand o sa raman fara ulei... o sa imi iau multa pasta de dinti.