I will need to fight, work, sweat, beg, scream for everything that I want and get. I do not need solutions handed to me on a silver platter. I do not want you to solve my problems; I want you to stand by me and help me if I need it, support me if I ask it, and remind me should I forget. I need you to hold my hand, not guide it towards the answer.
I do not need you to answer every question and fulfill my every wish. For I am nothing but a fool and I will wish for things I do not need, and I will wish for things that are not good for me.
I do not need you to admire me, I do not need you to criticize me. I need you to like me and I need you to help me be better. I do not need you to bring out of me that beautiful person I cannot see and may not be there. And I do not need you to constantly remind me of my inner demons and skeletons in my closet.
I do not need you to ignore me or neglect me. I do not need you to cut my wings and smother me. I do not want to be your world, your drug, your princess, your god, your completion. I want to be yours. I want to be mine and me.
I need you to understand me and explain myself to me. I need you to let me pick your brain and get under your skin and see through you. I do not want you to read my mind. I do not want to know all your secrets. I need you to find me and let me look for you.
And most importantly, I do not need you to accept me; that is not your role, not your duty. I do not need you to do everything in your power to change me. I need you to fight me every step of the way, while holding my hand and welcoming me at the finish line.
Wednesday, November 18, 2009
Friday, November 13, 2009
hope is yellow
Ever wandered how hope looks like? What color it has?
I'll tell you: hope is yellow. Hope is as yellow as light at sunset. Hope looks like a bunch of tall tall trees, standing straight on an empty street. All stripped of leaves, waiting for next season. An empty street, with yellow leaves, waiting for snow. A chair in the middle, not supposed to be there, not belonging, like a dandelion through concrete. And a girl. Back turned. Away from the sun, the trees, the leaves, the long endless road. Sitting. Waiting. Unaware that hope is in fact yellow. And that yellow is all around.
Where it's not supposed to be. Where you don't see it. But I'll give you a hint. Hope is yellow, you just have to turn and look at it.
I'll tell you: hope is yellow. Hope is as yellow as light at sunset. Hope looks like a bunch of tall tall trees, standing straight on an empty street. All stripped of leaves, waiting for next season. An empty street, with yellow leaves, waiting for snow. A chair in the middle, not supposed to be there, not belonging, like a dandelion through concrete. And a girl. Back turned. Away from the sun, the trees, the leaves, the long endless road. Sitting. Waiting. Unaware that hope is in fact yellow. And that yellow is all around.
Where it's not supposed to be. Where you don't see it. But I'll give you a hint. Hope is yellow, you just have to turn and look at it.
Friday, November 6, 2009
stiai, nu-i asa?
De unde stii cat de apropiat imi esti? Cum iti dai seama cat de mult tin la tine?
Dupa cate astept de la tine: ma astept sa fii acolo oricand, oricum si de cate ori trebuie pentru mine.
Dupa cum ma astept sa imi citesti gandurile: stiu ca intelegi de ce sunt asa, fara sa trebuiasca sa iti explic.
Dupa cum te nedreptatesc: nu era vina ta, pur si simplu erai in calea supararii mele si ai primit toate rautatile, dar tu nu te superi.
Dupa cat de putin iti zambesc: tie nu trebuie sa iti zambesc daca nu am chef, chiar daca nu ma doare un zambet si il ofer oricui altcuiva.
Dupa cata dezordine gasesti la mine cand vii acolo: nu trebuie sa aranjez nimic pentru tine, pe tine nu te deranjeaza sosetele pe lustra.
Dupa cat de rar imi cer scuze: chiar nu e cazul sa iti spun ca imi pare rau, tu stii ca eu nu am vrut sa fac sau sa zic asta.
Dupa cat de mult te neglijez: nu te superi daca te aman pentru ca exista intotdeauna ceva mai important de facut - conteaza calitatea, nu cantitatea, nu?
Dupa cat de departe merg cu reprosurile si dupa cat de putine aprecieri primesti de la mine: nu trebuie sa iti spun cat de bun esti si cat ma bucur ca te cunosc, e de la sine inteles; in schimb e de datoria mea sa te fac mai bun si sa iti spun tot ce ma deranjeaza la tine.
Dupa cat de urat pot vorbi cu tine sau in preajma ta: pot sa spun "dragalasenii" de birjar fara sa imi cer scuze dupa, atunci cand suntem numai noi, si pot sa spun exact ce gandesc despre tine si felul tau de a fi, asta de fapt inseamna ca sunt relaxat langa tine.
Dupa cat de mult iti plang pe umar: voi fi cel mai increzator si fericit fata de altii, iar tie iti voi spune numai fricile mele, numai problemele mele, pentru ca asta arata ca am incredere in tine.
Dupa lipsa de politete: nu trebuie sa iti multumesc chiar de fiecare data, stii doar ca sunt recunoscator, si un 'mneata mormait iti ajunge cand imi e prea somn pentru mai mult.
Dupa cantitatea de rautati pe care imi permit sa ti le servesc: cand sunt rautacios si te lovesc acolo unde doare mai tare pentru ca eu stiu exact unde sa dau, stiu ca ma vei ierta intotdeauna fiindca tu stii ca de fapt am dreptate, plus ca ne cunoastem prea bine ca sa ne suparam din nimicuri.
Nu e nevoie sa regret nimic, ma cunoasteti si ma acceptati asa cum sunt, altfel nu ati fi langa mine. Si e de datoria voastra sa acceptati tot ce vine de la mine, pentru ca asa sunt eu si nu ati vrea sa ma prefac. Daca nu reusesc sa va conving ca eu am dreptate si nu am gresit de fapt cu nimic, oricum o sa imi iertati orice: pentru ca stiu sa fiu draguta daca trebuie si pentru ca eu am nevoie de voi si nu imi puteti spune nu.
Imi pare rau. De fapt, chiar am nevoie de tine. Ti-o spun, desi ma astept sa o vezi, sa o stii, sa o intelegi.
Eu, tu, noi, voi, toti.
Dupa cate astept de la tine: ma astept sa fii acolo oricand, oricum si de cate ori trebuie pentru mine.
Dupa cum ma astept sa imi citesti gandurile: stiu ca intelegi de ce sunt asa, fara sa trebuiasca sa iti explic.
Dupa cum te nedreptatesc: nu era vina ta, pur si simplu erai in calea supararii mele si ai primit toate rautatile, dar tu nu te superi.
Dupa cat de putin iti zambesc: tie nu trebuie sa iti zambesc daca nu am chef, chiar daca nu ma doare un zambet si il ofer oricui altcuiva.
Dupa cata dezordine gasesti la mine cand vii acolo: nu trebuie sa aranjez nimic pentru tine, pe tine nu te deranjeaza sosetele pe lustra.
Dupa cat de rar imi cer scuze: chiar nu e cazul sa iti spun ca imi pare rau, tu stii ca eu nu am vrut sa fac sau sa zic asta.
Dupa cat de mult te neglijez: nu te superi daca te aman pentru ca exista intotdeauna ceva mai important de facut - conteaza calitatea, nu cantitatea, nu?
Dupa cat de departe merg cu reprosurile si dupa cat de putine aprecieri primesti de la mine: nu trebuie sa iti spun cat de bun esti si cat ma bucur ca te cunosc, e de la sine inteles; in schimb e de datoria mea sa te fac mai bun si sa iti spun tot ce ma deranjeaza la tine.
Dupa cat de urat pot vorbi cu tine sau in preajma ta: pot sa spun "dragalasenii" de birjar fara sa imi cer scuze dupa, atunci cand suntem numai noi, si pot sa spun exact ce gandesc despre tine si felul tau de a fi, asta de fapt inseamna ca sunt relaxat langa tine.
Dupa cat de mult iti plang pe umar: voi fi cel mai increzator si fericit fata de altii, iar tie iti voi spune numai fricile mele, numai problemele mele, pentru ca asta arata ca am incredere in tine.
Dupa lipsa de politete: nu trebuie sa iti multumesc chiar de fiecare data, stii doar ca sunt recunoscator, si un 'mneata mormait iti ajunge cand imi e prea somn pentru mai mult.
Dupa cantitatea de rautati pe care imi permit sa ti le servesc: cand sunt rautacios si te lovesc acolo unde doare mai tare pentru ca eu stiu exact unde sa dau, stiu ca ma vei ierta intotdeauna fiindca tu stii ca de fapt am dreptate, plus ca ne cunoastem prea bine ca sa ne suparam din nimicuri.
Nu e nevoie sa regret nimic, ma cunoasteti si ma acceptati asa cum sunt, altfel nu ati fi langa mine. Si e de datoria voastra sa acceptati tot ce vine de la mine, pentru ca asa sunt eu si nu ati vrea sa ma prefac. Daca nu reusesc sa va conving ca eu am dreptate si nu am gresit de fapt cu nimic, oricum o sa imi iertati orice: pentru ca stiu sa fiu draguta daca trebuie si pentru ca eu am nevoie de voi si nu imi puteti spune nu.
Imi pare rau. De fapt, chiar am nevoie de tine. Ti-o spun, desi ma astept sa o vezi, sa o stii, sa o intelegi.
Eu, tu, noi, voi, toti.
Subscribe to:
Posts (Atom)
