despre gheme

Toti oamenii au cate un ghem in cap. O gramada de ata colorata care se desfasoara si iese de acolo incetul cu incetul pana nu mai ramane nimic. Unii au doar nuante de gri, unii au o explozie de culori; unii au doar rosu, altii au doar culori complemetare; unii au culori calde, altii au doar culori primare.
Ata se desfasoara si iese pe gura. Unora le iese dreapta si uniforma si plictisitoare; unora le iese bucatele mici si chinuite; unora le iese cu fundite si puf moale si matasos; unora le iese cu noduri si scame.
Cu ata asta impletesc oamenii caciuli, fulare, plovere, sosete, manusi si botosei unii pentru altii. Unii stiu sa croseteze frumos, si fac modele nemaivazute si minunat de frumoase; unii nu nimeresc marimea si le fac mici si incomode, sau mari si lalai; unii gresesc des si le fac pline de noduri si gauri si ochiuri pierdute; unii sunt nehotarati si schimba modelul la fiecare rand; unii nu au imaginatie si fac acelasi model tot timpul; unii lucreaza fara de cusur si fac lucruri perfecte si plictisitoare si relaxante.
Am un dulap plin de caciuli largi si pufoase, cu gauri si fundite; cu modele fara sens, de culori schimbatoare; care se micsoreaza la spalat si se desira la frig; care nu tin de cald si apara de vant; care se uita in autobuze si se regasesc in funduri de fantani.