fetita care nu vrea sa creasca

A fost o data ca niciodata o fetita mica mica. O fetita mica mica si fericita. Zambea tot timpul si era foarte simpatica. Ii placea sa citeasca povesti cu zane adevarate si monstri inchipuiti. Era politicoasa si saritoare. Stia de lucrurile rele dar credea ca toate sunt bune. Vedea ca oamenii pleaca dar credea ca se si intorc.

Fetita mica mica insa nu vroia sub nici o forma sa creasca. Ii era asa de frica sa creasca incat atunci cand si-a dat seama ca a crescut impotriva vointei ei, a incercat sa ignore lucrul asta si sa il ascunda. E greu sa cresti si sa descoperi ca zanele sunt la fel de inchipuite ca monstri, ca de fapt toate lucrurile bune au si rele, si ca oamenii care pleaca nu sunt aceiasi cu cei care se intorc. Cateodata reusea sa semene cu o fetita mica mica si fericita, dar de obicei semana mai mult cu o babuta mica si uricioasa. Si cu cat incerca mai mult sa semene cu o fetita mica si zambareata, cu atat era mai trista.

Desigur, multa lume nu isi dadea seama de asta, pentru ca fetita avea o cutiuta. Era o cutiuta mica mica fara colturi care arata cam asa. Cateodata se ascundea toata toata in cutiuta cea mica si ii zugravea peretii cu toate culorile ei si astepta acolo pana o scotea cineva sau pana ii trecea asemanarea cu o babuta mica si uricioasa.